Scurtă istorie a camioanelor articulate (I)

MEq
By MEq aprilie 3, 2018 17:22

Scurtă istorie a camioanelor articulate (I)

(Partea I)
Camioanele cu șasiu articulat sunt deja mașini obișnuite ale șantierelor din zilele noastre. Însă nu au fost dintotdeauna, ba chiar se numără printre cele mai noi categorii de utilaje din sectorul terasierelor. Și deși istoria lor nu este atât de îndepărtată, se află printre mașinile grele de succes ale zilelor noastre. Succes care în urmă cu peste șase decenii încă se lăsa așteptat. Marius Iancu

Camionul articulat (ADT) reprezintă asocierea tractor-remorcă într-un singur concept. ADT-urile își datorează popularitatea unor caracteristici de design, precum cadrul articulat, ce oferă o manevrabilitate excelentă, și articulația oscilantă, ce unește cele două șasiuri, păstrând roțile în contact permanent cu solul, reducând solicitările asupra șasiului și asigurând mașinii o durată de viață mai lungă.

Utilajele articulate de tractare sunt întâlnite încă din anii ʹ40, atunci când tractoarelor concepute pentru a remorca screpere le-au fost atașate remorci basculabile. În America de Nord, după ce LeTourneau a venit cu modelul Tournarocker, producători precum Allis-Chalmers, Caterpillar, International Harvester, Wooldridge și Euclid au oferit la rândul lor opțiuni de transport pentru tractoarele proprii. Toate aceste unități puteau fi numite, oarecum, mașini de transport articulate, însă nu erau concepute pe aceleași linii precum camioanele articulate moderne, foarte populare acum în toată lumea. De fapt, camioanele articulate au evoluat într-o nouă clasă de utilaje terasiere, diferită de tipul tractor cu screper de atunci, având un singur scop: transportul materialului excavat pe distanțe medii-lungi.

Încercări timpurii
Avându-și rădăcinile undeva în anii ʹ50, în Regatul Unit, camionul articulat de azi a devenit popular pentru clienții europeni din construcții și lucrări terasiere către finele anilor ʹ60. În anii 1950, câțiva producători au început să ofere remorci de transport pentru pământ cuplate cu tractoare agricole. Ernest Doe a cumpărat două tractoare Fordson, a scos punțile față ale fiecăruia și a conectat capătul din față al unuia la spatele celuilalt, folosind o platformă rotativă hidraulică. A obținut un tractor cu dublă acționare și l-a denumit tractor Doe Dual Drive.

Însă prima mașină de transport articulată, cu două axe, concepută ca unitate integrală, a fost construită ca prototip în 1957 de către Northfield, în Yorkshire, Anglia, și a fost introdusă în 1960 sub numele Northfield F7, după un program extins de testare. F7 este considerat precursorul ADT-urilor moderne, putea transporta 10.8 t de material și avea caracteristici regăsite pe camioanele articulate de azi, inclusiv o articulație (180 de grade) acționată de o pereche de cilindri hidraulici. Puterea era dată de un motor diesel Ford 6D de 96 hp. Era o configurație vizionară pentru acea vreme, însa îi lipsea o componentă esențială: tracțiunea integrală. În 1964, Northfield a înlocuit modelul F7 cu mai puternicul F9, de 12,7 t, iar apoi a venit cu modelul F12, o mașină de 18,1 t, propulsată de un motor Perkins 6/354 de 120 hp.

Tot în anii ʹ60 și tot în Anglia, Camil și Whitlock au produs fiecare camioane similare. Ba chiar, în 1963, Whitlock a avut o încercare îndrăzneață de a lansa un camion articulat de 10 t, cu linii moderne pentru acea vreme, echipat cu transmisie hidrostatică pe toate cele patru roți și un motor transversal de 105 hp, însă piața nu era încă pregătită pentru acel design, iar producătorul din Essex a întrerupt proiectul.

Primul ADT cu adevărat
În anii ʹ60, acești pionieri ai camionului articulat nu au avut succesul pe care îl așteptau, cu o excepție însă: Lihnell, din Suedia. În 1959, această companie a construit o unitate tractor-remorcă ce avea la bază un tractor agricol Bolinder-Munktell și o remorcă cu punte motoare, lansând în anii următori diferite versiuni 8×4 și 6×4 în jurul tractorului agricol cu 4 roți. Marea descoperire avea să vină în 1965, când Lihnell lansa modelul DR630 – un camion articulat într-o configurație 4×4 cu tractor monoax. În același an, Volvo (care deținea marca Bolinder-Munktell încă din 1950) încheiase un acord de marketing cu Lihnell, al cărui proiect a dat naștere viitoarei game de succes de camioane articulate Volvo. Astfel, în 1966, Volvo a lansat iconicul model „Gravel Charlie”. În scurt timp, Volvo a devenit lider de piață mondial cu aceste mașini, iar eforturile companiei de a populariza acest tip de vehicul la nivel global au stat la baza notorietății actuale a camioanelor articulate.

Către sfârșitul anilor ʹ60 și începutul anilor ʹ70, alte câteva companii au început să experimenteze diferite designuri de ADT-uri. Așa se face că în 1970, norvegienii de la Moxy Industries introduc un prototip robust de camion 6×6, cu boghiu pe puntea spate (sub benă) – roțile spate fiind acționate de motoare hidraulice, pentru a obține tracțiunea integrală. Următoarea versiune, un camion articulat propulsat de un motor diesel Scania, a fost finalizată tot în 1970, iar în ʹ72, Moxy lansează modelul de 15.4 t Viking D15 6×6 cu boghiu pe puntea spate. Camioanele au fost bine primite de către piața „earthmoving”, iar de atunci transmisia 6×6 a devenit standard pe acest tip de mașini.
Camioanele articulate Moxy au continuat să lucreze în toată lumea, câștigându-și o bună reputație în industrie, iar către finele anilor ʹ80 Moxy a intrat într-un parteneriat OEM cu compania japoneză Komatsu. În acea perioadă, Moxy a produs camioane pe care Komatsu le-a comercializat sub brandul său. În 2000, Komatsu s-a retras din această asociere, iar 8 ani mai târziu, Moxy era achiziționata de către Doosan. 2011 a fost anul în care acționarii coreeni au decis să renunțe la numele Moxy, camioanele urmând a fi comercializate sub marca Doosan.

Anii post-Moxy

O altă bornă importantă în istoria ADT-urilor a fost 1973, anul în care a fost înființată DJB Engineering, în Peterlee, Anglia. Un an mai târziu, compania lansa primul său camion articulat, modelul D250 6×6, de 22,6 t, având la bază un grup motopropulsor Caterpillar. Camioanele DJB au fost comercializate exclusiv prin intermediul rețelei de dealeri Caterpillar, întrucât componentele principale (motoare și transmisii) erau oferite de constructorul american.

Gama s-a extins, iar vânzările au crescut rapid, ceea ce i-a determinat pe cei de la Caterpillar să cumpere, în 1984, drepturile de design și branding sub numele CAT, pentru ca în 1995 să achiziționeze întreaga companie. Camionul articulat DJB D550 a fost cea mai mare versiune din cadrul programului DJB (și cel mai mare camion articulat din industrie la acea vreme), folosind transmisii powershift Caterpillar și fiind produs în perioada 1978-1986, în Peterlee.
Caterpillar D400E cu benă ejector, produs în 1996, a fost primul camion articulat cu ejector dezvoltat. Avea o capacitate de 38 t și un motor de 405 hp. Era unic prin configurația sa și pentru siguranța la descărcare, deoarece putea goli bena fără ridicarea centrului de greutate.

Anii ʹ80 au adus nume noi în categoria în plină expansiune a camioanelor cu șasiu articulat. Întâi, Terex – brand cu renume, dar cu o istorie pe cât de îndelungată, pe atât de sinuoasă, cu împărțiri în diverse divizii și schimbarea mai multor proprietari. Dincolo de toate, numele s-a păstrat, iar în 1983, la fabrica din Motherwell, Scoția, Terex a dezvoltat o linie de camioane articulate pe care le-a proiectat, testat și produs acolo – model 3204. Camioanele erau vopsite în vernil, culoarea mărcii Euclid. Acestea aveau să devina unul dintre cele mai de succes produse ale sale: Terex Trucks. În 2014, Volvo CE a încheiat procedurile de achiziție a diviziei de camioane (articulate și rigide) Terex. Anul acesta, Volvo CE a anunțat lansarea propriei game de camioane rigide și încetarea acestui tip de mașini sub numele Terex Trucks, păstrând în continuare gama ADT.

Mijlocul deceniului 8 – finele anilor ʹ90
La începutul anilor ʹ80, pe piața din Africa de Sud pătrundea un nou tip de utilaj terasier: venea din Europa și se numea camion articulat. Era descris ca o mașină eficientă și versatilă, însă Bell a considerat că mai este loc de îmbunătățiri pentru ca noile camioane să facă față mai bine condițiilor dure de operare de pe continentul negru.
În 1985, Bell Equipment lansa primul său camion articulat B25A, un model de 23 t, considerat un real succes al companiei sud-africane. Numele Bell a crescut rapid la nivel internațional datorită unor parteneriate strategice globale. Curând apar noi modele (ușoare și rapide) care extind aria de operare a camionului articulat la un număr mai mare de aplicații de transport provocatoare. În 1989, odată cu dublarea capacității fabricii din Richards Bay, a fost lansat modelul de 38 t, urmat apoi de unul de 48 t, B50D, destinat aplicațiilor miniere.

Finalul deceniului 8 îi găsește și pe britanicii de la JCB interesați de piața camioanelor articulate, astfel că în 1988 scot la înaintare un camion articulat 4×4 (JCB 712) și revin în 1990 cu modelul 716 de 14 t (tot 4×4). Pe la mijlocul anilor ʹ90 sistează producția, însă o repornesc în anii 2000 cu un camion de 14 t, echipat cu o cabină modernă și un motor de 125 hp, pentru ca, finalmente, în 2004 să aducă și un model 6×6 – JCB 722 de 20 t. La acea vreme, piața ADT-urilor era conturată, iar numele mari aveau deja produse bine ancorate, astfel că producătorul britanic și-a mutat atenția pe utilaje de dimensiuni mai mici, cu accent pe dumperele articulate de șantier.

Noi producători după anii 2000
În 1999, (John) Deere Construction își începe aventura în segmentul camioanelor articulate ca urmare a unei asocieri strategice cu producătorul sud-african Bell Equipment, comercializând sub brand propriu camioane articulate Bell pe piețele din America de Nord și de Sud. La acea dată, Bell era deja în business-ul ADT de circa 15 ani. Relația a continuat până în 2011, când cele două companii au decis să producă separat acest tip de mașină. Un an mai târziu, Deere introduce noua serie E de camioane articulate.

În 2000, Astra intră pe piața camioanelor articulate 6×6. Înființată în 1946, compania italiană Astra a început să dezvolte o gamă de vehicule de transport off-road, cu accent pe sectoarele minier, oil & gas, construcții și transport. Pentru început, a lansat două modele, 25C și 30C, de 23 respectiv 28 t capacitate, echipate cu motoare Iveco Cursor 10, urmate la scurt timp (în 2004) de alte două, 35C de 31,5 t și 40C de 37 t, cu motoare Iveco Cursor 13. În 2013, business-ul este transferat către CNH Industrial, care cuprinde și brand-ul Case (marcă ce a avut și ea o linie de camioane articulate, sistată însă ca urmare a preluării portofoliului similar Iveco Astra).

În fine, 2010 este anul în care Liebherr își face apariția în acest segment, lansând la Bauma Munchen primul său camion articulat. Noul TA 230 Litronic 6×6 venea cu un design actual în clasa de 30 t și era propulsat de un motor Liebherr (dezvoltat împreună cu MAN). O mare parte a tehnologiei are la bază experiența MAN în sectorul camioanelor on-highway. De asemenea, contractul pe care-l avea cu Bell pentru furnizarea de ADT-uri a fost încheiat. La scurt timp, în 2013, compania germană a adăugat un nou model: TA 240 de 40 t. Dar despre camioanele articulate moderne voi vorbi în partea a doua a acestui material.

Finalul primei părți

MEq
By MEq aprilie 3, 2018 17:22